Bisericile sanatoase ale Imparatiei – cea mai recenta aparitie editoriala a UBR

FataLa initiativa pastorului Ionel Tutac, secretarul general al Uniunii Baptiste, va aparea o noua carte sub egida acestei institutii. Cartea dr. J.Robert White, intitulata “Bisericile sanatoase ale Imparatiei” va fi lansata oficial cu ocazia Conferintei Nationale, eveniment ce va avea loc in perioada 3-4 aprilie la Biserica Crestina Baptista nr.2 din Timisoara.

Cartea descrie 10 calitati importante ale unei biserici care da dovada de sanatate spirituala. Dr. Robert White este director executiv al Conventiei Baptiste din Georgia, o conventie cu peste 1,3 milioane de credinciosi.

 

 

Extras din carte:

CALITATEA #9: 

O BUNĂ REPUTAȚIE ÎN COMUNITATE

Un băiețel stătea în fața unei verande pe vârfurile degetelor încercând din răsputeri să ajungă la sonerie. O doamnă care s-a întâmplat să treacă pe acolo a venit pe verandă să îl ajute pe băiețel. L-a ridicat atât cât să poată ajunge la sonerie. Băiețelul a sunat de mai multe ori. Doamna, în timp ce îl ținea pe băiețel l-a întrebat pe acesta: „Și acum ce facem?” Băiatul a răspuns: „Acum fugim!”

Aceasta nu este o modalitate bună de a câștiga prieteni și de a influența vecini. Unele biserici au o modalitate foarte eficientă de a suna la uși pentru a clădi relații cu comunitatea. Întreabă-l pe Robert Schuller. Acum câțiva ani l-am auzit spunând cum a început Garden Grove Community Church din Orange County, California. El spunea: „Am știut că nicio biserică mare nu poate fi construită fără a avea legătură cu comunitatea. Am dorit să descopăr care ar fi nevoile comunității și cum ar putea noua comunitate să le împlinească aceste nevoi. Deci, când am început biserica, am mers literalmente din ușă în ușă și am pus o singură întrebare: ‘Ce poate face Garden Grove Community Church pentru tine?’ De fiecare dată când întrebarea primea răspuns îl notam. Biserica am clădit-o după informația din comunitatea respectivă.”

Oamenii vor argumenta că nu este o metodologie potrivită să suni la ușile oamenilor. Unele biserici intră în contact cu comunitățile lor în felul acesta cu mare succes; altele găsesc metode diferite de a-și duce mesajul. Cheia este să demonstrezi interes sincer pentru oamenii din comunitatea ta. Învață care sunt nevoile comunității și apoi răspunde acestor nevoi.

Un pastor mi-a spus că a descoperit o nevoie în comunitatea de liceeni. Ei aveau nevoie de a împrumuta un stand pentru meciurile de vineri seara. Părinții din Booster Club doreau să își vadă copiii jucându-se între reprize. Pastorul le-a spus: „Biserica noastră se va ocupa de asta.” Și așa a fost. Îți poți imagina ce bunăvoință s-a generat în comunitate pentru biserică. O asociație a zis: „Ne-am convins în urma tragediilor din 11 septembrie că nu ne-am exprimat mulțumirea pentru polițiștii, pompierii și echipajele de pe ambulanțele din comunitatea noastră. Vrem să planificăm un eveniment major care să le demonstreze cât de mult apreciem ceea ce fac pentru noi în fiecare zi.” O altă comunitate își decorează proprietățile în orașul Betleem, cu decorațiuni artistice remarcabile. Au animale vii și sute de membri ai bisericii îmbrăcați în costume. Prin această metodă ei împărtășesc mesajul lui Hristos cu comunitatea lor. Ei spun: „Noi vedem asta ca pe un dar de Crăciun pentru comunitate.” Alte biserici oferă scenete de sezon sau concerte de muzică spirituală în aer liber, în sălile publice de concerte sau în centrele lor de închinare. În sute de feluri, bisericile fac încercări de a obține bunăvoința cumunității în care sunt și prin aceste uși deschise să ofere Evanghelia lui Hristos.

În Fapte vedem că în Biserica Primară: „lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod” (Fapte 2:47a). Cu alte cuvinte, ei se bucurau de o reputație extraordinară în comunitate. Dacă vrei să te gândești la un timp greu pentru biserică, biserica primului secol a trăit într-o perioadă în care oamenii erau măcelăriți pur și simplu doar pentru că erau creștini. Sunt sigur că le-ar fi plăcut să spună că cea mai mare problemă a lor era să sune la uși și să se întrebe dacă aceasta este o metodă acceptabilă.

Biserica a avut în mod evident mare succes în a-L duce la comunitate pe Hristos. Versetul 41 din Fapte 2 spune: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” Poți să îți imaginezi cât de glorioasă poate fi mărturia a 3000 de noi credincioși într-o singură zi?

Biserica, de fapt, creștea în timpul uneia dintre cele mai dificile perioade din istorie. În Fapte 1:15, biserica avea 120 de membri; în Fapte 2:41 au fost 3000 de credincioși care s-au adăugat bisericii într-o singură zi. Fapte 2:47 spune că oamenii erau adăugați zilnic la numărul membrilor. Ce minunat ar fi să avem în bisericile noastre un botez în fiecare zi a săptămânii pentru că biserica ar crește atât de rapid încât să nu poți ține pasul cu botezurile. Fapte 4:4 relatează că 5000 de bărbați au fost adăugați la numărul membrilor într-o singură zi. Fapte 5:14 spune că mulțimea de credincioși, bărbați și femei au fost adăugați la numărul de membri. În Fapte 6:1 și 7 se spune că numărul credincioșilor creștea. Acum biserica experimenta nu doar adaos, ci și multiplicare.

Cum se face că această remarcabilă creștere a avut loc? Fără îndoială că mâna lui Dumnezeu a fost asupra bisericii, dar biserica ce făcea? Așa cum știți, este posibil să stai în drumul Domnului și să zădărnicești voia Sa prin neascultare și necredincioșie față de Cuvântul Său. Biserica din Fapte nu era cu siguranță timidă când venea vorba despre prezentarea directă a Evangheliei lui Isus Hristos. Am auzit o adolescentă care își spunea mărturia la televizor cu o seară în urmă: „Dacă nu vei spune ceva, vei eșua în toate.” Biserica din cartea Fapte era înflăcărată pentru Hristos. Nu exista nicio îndoială în comunitatea lor cu privire la mărturia pe care o aveau. Cred că în asta rezidă o bună reputație în comunitate. Oamenii de azi au nevoie să îl vadă pe cineva care proclamă un mesaj. Sunt mulți oameni care eșuează peste tot. Cea mai mare tărie a reputației bisericii va fi clădită pe credincioșia a ceea ce suntem. Asta include credincioșia noastră față de adevărurile din Biblie, credincioșia față de domnia lui Isus Hristos, de credincioșia față de biserică și față de ceea ce este drept.

Reputația ta este clădită pe credincioșia a ceea ce ești. Când biserica încearcă să fie altceva decât biserică, își pierde credibilitatea în comunitate. De exemplu, corectitudinea politică este la ordinea zilei. Corectitudinea politică nu este neapărat compatibilă cu Cuvântul lui Dumnezeu. În biserică n-ar trebui să existe niciodată o discuție cu privire la ce este mai important – să fii corect politic sau să fii corect biblic. Când corectitudinea politică intră în conflict cu Biblia, biserica trebuie să vină la Biblie de fiecare dată. Vorbesc despre un procent de 100%, nu de 98% sau 99%, ci de 100%.

Convenția din statul nostru a trebuit să aibă o poziție tranșantă în problema homosexualității acum câțiva ani. Public, am afirmat că îi iubim pe homosexuali dar că nu putem aproba și nu putem ierta păcatul homosexualității. Am provocat toate bisericile noastre să îi slujească pe homosexuali, dar să fie onești cu ei în ceea ce privește nevoia de a se pocăi și de a se întoarce la Hristos. Au existat oameni din Convenția noastră care au dorit un mesaj mai atenuat. Emisiunile de la radio și ziarele au avut spații ample în acea zi pentru chestiunea respectivă. Numeroase persoane s-au plâns că aceasta a fost o campanie nereușită de relații publice pentru Convenție. Când faci o afirmație ca aceasta, trebuie să iei în considerare faptul că mass media din țara noastră este, în general vorbind, liberală în ceea ce privește perspectiva asupra vieții. Există o putere fantastică în mass media de a controla opinia publică și această putere este folosită cu regularitate pentru a ataca biserica. Chiar și baptiștii se fac vinovați de a atribui prea multă credibilitate la ceea ce aud la radio și la televiziune sau la ceea ce citesc în ziare. Nu suntem chemați să ne impunem propria poziție pentru a schimba opinia publicului. Înainte să vorbim despre chestiuni critice care au impact asupra fibrei morale a comunității noastre, suntem oare chemați să ne ridicăm degetul în aer să vedem de unde bate vântul? Vreau să vă sugerez că dacă facem așa, ne punem în pericol reputația de oameni ai lui Dumnezeu. Biserica, Asociația, Convenția sau orice altă entitate creștină care verifică frecvent să vadă de unde bate vântul înainte să ia o poziție fundamentată pe adevărurile biblice își sacrifică poziția de cârmuire spirituală în comunitate.

În timpul solicitantelor zile care au urmat Convenției, deși am primit câteva scrisori negative de la unii baptiști, majoritatea covârșitoare a numărului de scrisori și telefoane primite de la baptiști a fost în sprijinul poziției adoptate. Ceea ce e interesant este faptul că am primit multe cuvinte de încurajare de la metodiști, prezbiterieni și catolici. Ei spuneau: „Îți mulțumim pentru că ai luat poziție pentru moralitatea biblică.” Într-o sâmbătă seara îl ajutam pe ginerele meu la magazinul său de sandvișuri unde am întâlnit un cuplu metodist foarte drăguț. Când au descoperit că eram parte a Convenției Baptiste din Georgia, mi-au spus: „Vrem să îți mulțumim pentru poziția pe care ai luat-o în privința homosexualității. Am fost întristați de faptul că alte denominații nu au făcut ceea ce trebuia făcut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu pe acest subiect. Noi spunem ‘Slavă Domnului pentru baptiști!’” Un bancher din Decatur i-a spus unuia dintre cei mai drăguți laici de la noi cât de mult apreciază faptul că baptiștii din Georgia au fost dornici să facă ceea ce trebuie în loc să urmeze un drum mai puțin împotrivitor.

Ce caută comunitatea de la biserici? Cred că răspunsul la această întrebare este convingere și consistență, nu compatibilitate. Fără teama de a greși, noi trebuie să proclamăm adevărul în dragoste. Fără a ne compromite, trebuie să ținem sus Cuvântul lui Dumnezeu. Fără a ezita, trebuie să fim ceea ce trebuie să fim. O bună reputație în comunitate nu vine făcând oamenii să se simtă bine, ci ajutându-i pe oameni să cunoască bine, să facă bine și să fie buni. O bună reputație în comunitate provine din faptul de a fi o biserică de credincioși care declară cu o profundă convingere: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” (Matei 16:16).

La finalul rezultatelor sondajului Gallup din 2001, Organizația Gallup sau Gallup Youth Survey a raportat următoarele lucruri:

„Moralitatea, etica și necinstea” sunt menționate ca fiind problemele principale cu care se confruntă națiunea pentru a doua oară în jumătate de secol.

Literalismul biblic, credința în faptul că Biblia reprezintă cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu în toate situațiile, a scăzut în ultimele decenii și se află în prezent la cel mai jos nivel întregistrat vreodată, adică 27%.

54% din adulții din Statele Unite nu se opun angajării persoanelor homosexuale în funcții clericale.

Religia prinde teren, dar moralitatea îl pierde. Mersul la biserică, citirea Bibliei, credința în rai și iad alături de alte credințe și practici prind teren. În același timp, însă, o majoritate solidă a publicului crede că religia pierde din influență în viața Americii.

Fără îndoială că este vremea pentru biserică să se ridice în picioare și să fie credincioasă. Reputația bisericii primește o lovitură serioasă de fiecare dată când ea dă dovadă de practici lumești. Poate cădea un pastor baptist, ori un preot catolic. Reputația este știrbită de fiecare eșec în parte. Toți suferim când cineva cade, indiferent de denominație. De ce se întâmplă astfel? Pentru că acest lucru denotă inconsecvență față de ceea ce suntem ca biserică. Rămâi la ceea ce ești, rămâi biserică. Urmează-L pe Domnul și rămâi ceea ce ești.

Acum câțiva ani, am avut extraordinara oportunitate de a învăța să zbor. Eram pastor în Carrollton, Georgia la acea vreme. Unul dintre oamenii noștri, Joe Whit Walker, a cumpărat un Cessna 150 pentru fiul său care începuse lecțiile de zbor. Joe a fost foarte bun și mi-a permis să folosesc avionul. Instructorul meu de zbor a fost Bob Husby care era un pilot incredibil. Instinctele sale de pilot erau foarte bune și și-a împărtășit experiența și cunoștințele cu mine. Nu voi uita niciodată avertismentul cu privire la zborul pe timp de noapte. El mi-a spus: „Oriunde zbori, fie zi, fie noapte, ia o lanternă cu tine chiar dacă zbori ziua, s-ar putea să te întorci mai târziu decât te-ai așteptat și vei avea nevoie de o lanternă în caz că nu mai ai lumină pe panoul de bord.”

Apoi mi-a zis: „Dă-mi voie să îți spun o poveste cu privire la genul de lanternă de care ai nevoie să îl ai cu tine. Am avut un student care și-a obținut licența de zbor și, pentru a sărbători, a luat-o pe soția sa și pe un alt cuplu în Panama City, Florida pentru o cină cu fructe de mare. Avea lanterna cu el. El folosea lumina pentru a verifica exteriorul avionului înainte de zbor. Apoi s-a urcat în avion și a pus lanterna undeva sus pe panoul de comandă. A decolat și se îndrepta spre Panama City. Au avut un timp grozav de discuții, râsete și amuzament. Dar nu a luat seama la ce se întâmpla. Pe măsură ce se apropia de circa două ore de zbor, a realizat că trebuia să dureze doar o oră și patruzeci de minute. Nu vedea luminile din Panama City sau din alt oraș. Era înconjurat de un întuneric total. Și-a ațintit privirea pentru a vedea pe fereastra laterală apoi l-a trecut o transpirație rece. Tot ceea ce vedea sub el era doar apă. Era departe deasupra Golfului Mexic și nu avea nicio idee încotro era uscatul. A încercat rapid să evalueze problema și motivele pentru care instrumentele sale au dat greș. Apoi a realizat că lanterna pe care a folosit-o era una din acelea cu magnet. A pus-o în cel mai rău loc posibil – deasupra instrumentelor de bord. Magnetul a influențat busola și în mod evident toate celelalte instrumente. A fost norocos când a îndepărtat lanterna și toate celelalte instrumente au început să indice corect. Orice ai face, nu lua o lanternă cu magnet.”

Ca biserică, trebuie să fim foarte atenți să nu fim deturnați de la curs. Sunt multe distracții în lumea aceasta și sunt influențe puternice care ne deturnează de la curs dacă ne pierdem adevăratul Nord.

Biserica trebuie să fie gata să dea comunității ceea ce nimeni altcineva nu poate da. Există grupuri civice care oferă servicii comunității. Sunt fundații care oferă ajutor celor nevoiași. Poliția și pompierii oferă ajutor celor în nevoie. SMURD-ul oferă ajutor medical de urgență. Spitalele și azilele oferă sprijin pe termen lung și scurt. Agențiile de întrajutorare oferă hrană și îmbrăcăminte. Agențiile guvernamentale oferă sprijin pentru cei nevoiași, cei oropsiți și pentru copiii abuzați. Biserica este de asemena implicată în multe slujiri de acest fel pentru comunitate, iar acest lucru este bun, dar biserica este chemată să ofere ceva ce nimeni altcineva nu poate oferi. Biserica oferă Evanghelia lui Isus Hristos unei lumi înfometate și însetate după hrana care oferă viața veșnică.

În Ioan 6, Isus se referă la Sine însuși ca fiind Pâinea vieții care a venit din ceruri să ofere hrana și băutura celor care cred astfel încât nu vor mai fi flămânzi sau însetați vreodată (Ioan 6:35). El a spus că viața veșnică vine la cei care mănâncă trupul Său și beau sângele Său (Ioan 6:54). Cei care l-au auzit pe Isus vorbind în sinagoga din Capernaum cu acea ocazie au spus: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Ioan 6:60b).

Isus vorbea despre apropierea morții Sale pe cruce și despre costul uceniciei pentru cei care Îl vor urma. Isus a știut că acesta era un lucru dificil pentru ascultătorii Săi. Dar El mai știa că acesta era un timp al deciziei când cei care Îl urmau pentru motive greșite să își facă ieșirea din scenă. Mulți L-au urmat pentru că s-au aflat în mulțime când Isus i-a hrănit cu pâine și pești. Datorită acestui miracol ei au vrut să Îl facă rege. Ei nu au înțeles misiunea lui Hristos. După ce mulți au plecat, Isus s-a întors spre cei doisprezece ucenici ai Săi și i-a întrebat: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6:67-69).

Sunt câteva lucruri semnificative care se descoperă în cuvintele lui Petru. Întâi de toate, ucenicii au recunoscut că era nevoie să aibă pe cineva la care să meargă cu îngrijorările și nevoile profunde din viețile lor. În al doilea rând, nu cunoșteau pe nimeni altul la care să meargă să le împlinească nevoile. Puteau să se întoarcă la profeții din vechime care au trăit și care au murit. Acești profeți și-au folosit toată lucrarea pentru a arăta înspre venirea altuia. Să se întoarcă la învățătorii sau rabinii zilelor lor? Mesajul lor nu le împlinea inima așa cum făcea mesajul lui Isus. „Căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Matei 7:29). În al treilea rând, ucenicii știau că Isus avea ceea ce le trebuia lor – cuvintele vieții veșnice. Nimic altceva nu mai conta. De ce să se îndrepte spre altă persoană? Isus era Singurul care deținea cuvintele vieții veșnice.

Există o paralelă clară care poate fi văzută în relația bisericii cu comunitatea. Există o nevoie de bază pentru toți oamenii de pretutindeni, în special în aceste vremuri tulburi, să aibă pe cineva la care să alerge când au nevoie de confort, pace, siguranță, călăuzire, înțelepciune și, cel mai important, de promisiunea vieții veșnice. Noi știm că acea persoană este Isus Hristos. Mai știm, de asemenea, că biserica este singura instituție din lume care are astăzi responsabilitatea de a-i îndrepta pe oameni spre Hristos. Biserica aceea care devine implicată în tot felul de lucrări sociale și face o lucrare extraordinară de împlinire a nevoilor fizice și emoționale ale celor din comunitate, dar eșuează în a predica cu claritate Evanghelia lui Isus Hristos, și-a subevaluat responsabilitatea și în cele din urmă și-a știrbit reputația în comunitate. Sunt nevoi spirituale de bază în fiecare persoană ce au nevoie de împlinire. În Ioan 6 Isus spunea că dacă tot ce vreți de la Mine este mâncarea, trebuie să mergeți să fiți săturați în altă parte. Privirea Mea este îndreptată spre cruce și dacă doriți să Mă urmați, trebuie să fiți pregătiți să luați parte la suferințele Mele.

Este vremea ca biserica să fie biserică și să declare cu convingere că oamenii fără Hristos sunt morți. Credința în Hristos este singura cale de a fi mântuit, nu este alta. Cei care aleg păcatul în defavoarea credinței în Hristos și a ascultării față de Cuvântul Său sunt pierduți pe veci. Isus Hristos este Singurul care are cuvintele vieții veșnice. Spune asta, biserică! Oamenii sunt pierduți fără Hristos. Spune-o! „Dar stai puțin, dacă spunem asta s-ar putea să rănim sentimentele cuiva. Știi, nu toți cred cum credem noi. Nu poți să te ridici și să le spui oamenilor că merg în iad fără Hristos. Asta poate că a mers în anii 1950, dar noi suntem în secolul 21 și nu mai credem în lucruri absolute. Sunt multe căi spre cer.” Este corect asta? Unde spune în Biblie că sunt multe căi spre cer? „Ei bine, poate că nu este în Biblie, dar i-am auzit vorbind despre asta la o emisiune într-o seară la televizor și ei au spus foarte clar că oamenii nu mai cred asta.” Și ce? Se schimbă Cuvântul Domnului după opiniile persoanelor care nu cred că Isus este Hristosul? „Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18). Persoanele care susțin filosofia că Isus nu este singura cale pentru a fi mântuite sunt condamnate. Pui un preț mai mare pe cuvântul unui om condamnat decât pe Cuvântul lui Dumnezeu? Nu creștine, nu acum, niciodată!

Biserica poate face multe lucrări pentru a-și clădi o bună reputație în comunitatea sa. O astfel de lucrare este lăudabilă din mai multe motive, dar scopul final al ei trebuie să fie deschiderea inimii comunității pentru a primi mesajul bisericii. Singurul lucru pe care biserica îl poate face, așa cum și biserica din Fapte l-a făcut, este să predice adevărul despre Isus Hristos.


Lasă un răspuns