EXPLICATII BIBLICE 16 FEBRUARIE

Zemanta Related Posts ThumbnailData: 16 februarie

Tema: Importanța chemării în misiunea mondială

Text: Rom. 1:1-6, Fapte 22:21

Verset de aur: Fapte 22.21, 21. Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”

Ideea centrală: Pavel, conştiinţa chemării, puterea contextualizării, importanţa nădejdii evangheliei şi pregătirea pentru transmiterea ştafetei

Explicaţii contextuale și exegetice:

Întreaga epistolă către Romani îşi propune să prezinte evanghelia, aşa cum o predica Pavel. Animozitatea tradiţională dintre evrei şi păgâni ajunsese să îşi facă loc şi în Biserică şi luase forma, în Roma, a unei confruntări între neamurile (romani şi greci) care se considerau alese în locul evreilor ca popor al lui Dumnezeu şi îi acuzau pe aceştia că s-au lepădat ca naţiune de Mesia şi iudeii care insistau că ei încă au primul loc în planul lui Dumnezeu, deoarece Legea este revelaţia dată lor de Dumnezeu, iar Mesia la fel, este al lor (considerau că Legea este superioară legilor romane şi este sursa învăţăturii despre mântuire).

Ca pastor, Pavel doreşte să îi ajute spiritual prin trei măsuri distincte: Mai întâi, îşi programează o vizită ca să îi înveţe mai multe. Apoi, le prezintă evanghelia ca să înţeleagă rolul şi locul evreilor şi al neamurilor în planul de mântuire al lui Dumnezeu (şi le arată că şi unii şi alţii, cu Legea de pe Sinai sau cu legea conştiinţei sunt vinovaţi şi nu pot fi mântuiţi decât prin credinţă în Isus). Apoi, Pavel le prezintă viziunea sa misionară cu scopul de a le propune o alternativă: în loc să se certe şi să se respingă reciproc, mai bine să mulţumească Domnului pentru mântuire şi darul credinţei, şi să îl ajute la misiune, la vestirea evangheliei până la marginea pământului (astfel, îi anunţă despre planurile sale de a ajunge până în Spania, Romani 15).

În introducerea epistolei Pavel le prezintă romanilor datele esenţiale ale evangheliei şi ale chemării sale ca apostol. Astfel, el se consideră de la bun început şi se prezintă ca „rob al lui Hristos”, prin paralelism cu Robul Domnului, din Isaia, adică le spune că statutul său este acela al unui slujitor, al unui profet ca în Vechiul Testament, care a primit o slujire din partea lui Dumnezeu. Apoi, el subliniază că a fost chemat să fie apostol, şi arată prin aceasta că slujba şi poziţia lui nu sunt prin proprie iniţiativă, ci prin chemarea şi trimiterea expresă a lui Dumnezeu (apostol înseamnă „trimis”). Scopul slujirii lui este să vestească evanghelia cea făgăduită încă din Vechiul Testament. Evanghelia şi misiunea continuă de fapt profeţia din vechime şi istoria Bisericii continuă istoria lui Israel.

Felul în care Pavel prezintă evanghelia ne prezintă o frumoasă înţelegere a întrupării Fiului divin şi a misiunii internaţionale. De la bun început, Pavel arată şi particularitatea şi generalitatea (divinitatea) caracteristicilor lui Hristos. El este Fiul lui Dumnezeu, născut după trup ca evreu, în Israel, din genealogia lui David (aceasta subliniază ce fel de Mesia este Isus, un Mesia davidic, şi arată că în el s-au împlinit profeţiile despre Fiul lui David). Puţin mai dificil este versetul 4 pentru că în greacă sună altfel decât în traducerea Cornilescu: „cel dovedit ca Fiu al lui Dumnezeu în (sau: „cu”) putere potrivit Duhului sfinţeniei, prin învierea morţilor”. Cu alte cuvinte, învierea lui Isus, făcută prin Duhul Sfânt care a arătat că Isus este pus deoparte, sfinţit, L-a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu, cu putere. Despre acest Isus este evanghelia, El este subiectul evangheliei.

De la teologia evangheliei, Pavel trece la teologia misiunii. Prin Isus Hristos, el a primit şi harul şi apostolia, şi darul misiunii şi autoritatea trimiterii, ca să aducă la auzirea (şi ascultarea) credinţei pe toate neamurile. Aici este şi adresa credincioşilor din Roma: între neamurile evanghelizate şi chemate să fie poporul lui Isus Hristos.

 

Aplicații / considerente misiologice:

Începutul epistolei către romani ne atrage atenţia asupra conştiinţei de sine a lucrătorului, asupra cunoaşterii evangheliei şi asupra viziunii de ansamblu asupra misiunii.

Ca să porneşti în misiune ai nevoie de conştiinţa chemării. Să ştii că eşti slujitorul (robul) Domnului, că eşti chemat şi că eşti sfinţit (pus deoparte) ca să vesteşti evanghelia. Poate suna oarecum poetic, dar o conştiinţă înaltă a chemării este de mare preţ când treci prin încercări, când trebuie să priveşti înainte cu curaj, când trebuie să adopţi soluţii noi, de avangardă, în situaţii neaşteptate, neobişnuite. De asemenea, cunoaşterea esenţei evangheliei este de mare preţ. Isus însuşi este om, şi în dimensiunea sa umană a ştiut toate greutăţile neamului său, şi speranţele şi nevoile, şi defectele şi idealurile, profeţiile. După trup Isus este evreu din genealogia lui David. Are istorie, are neamuri, are un context dat, chiar dacă prin divinitatea sa el depăşeşte (transcende) orice context. În acest context a adus Hristos vestea bună. La fel, şi misionarii, ei trăiesc într-un context dat şi trebuie să îl cunoască bine, cu problemele sale, cu nevoile, cu idealurile sale, ca să ştie cum prezintă adevărul mântuirii într-un mod contextualizat.

În al doilea rând, esenţa evangheliei nu are de a face doar cu contextualizarea la o societate dată, ci cu transpunerea adevărului veşnic în haină culturală. Mesajul evangheliei este despre divinitatea lui Isus, care prin întrupare şi mântuire afectează natura umană, aducând aici mărturia şi puterea învierii, a umanităţii pe cale de restaurare şi glorificare. Misionarul aduce cea mai bună veste, despre cel mai valoros şi curat om, Dumnezeu întrupat, despre cea mai mare speranţă, cea a puterii învierii care poate schimba destinul omenirii pentru eternitate.

În final, misionarul nu poate să nu ia în considerare dimensiunea orizontală a evanghelizării. Misiunea sa este să ducă evanghelia până la marginea lumii, să aducă toate neamurile la ascultarea de Hristos. Asta implică strategie, viziune largă, gândire dinamică.

Problema transmiterii ştafetei misiunii apare în ultimul verset. Între neamurile mântuite sunt şi romanii, chemaţi să fie ai lui Isus Hristos. Adică, aici se închide cercul şi se poate începe iar cu primul verset: „romanii, robi ai lui Hristos, chemaţi să ducă evanghelia, puşi deoparte etc.”.

 

Întrebări pentru discuții:

1. Ai conştiinţa chemării la slujire creştină?

2. Ai înţelegerea nevoiei de a contextualiza cultural şi social predicarea evangheliei?

3. Ai înţelegerea divinităţii lui Isus şi forţa, încurajarea puterii învierii lui Isus pentru destinul tău, pentru destinul omenirii?

4. Ai dimensiunea planificării pe orizontală şi în timp a misiunii, pe întreaga planetă? Participi la acest efort? În ce fel?

5. Eşti pregătit să predai ştafeta misiunii către generaţia următoare? Cum te implici în aceasta privinţă?

 

Dr. Octavian Baban, 

Pastor, Biserica Sfânta Treime, București

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

 


Lasă un răspuns