Interviu Regina Claas fost Secretar General al Uniunii Baptiste din Germania

Regina ClaasRedactor: Regina Claas, ați dori să ne spuneți câte ceva despre dumneavoastră?

Regina Claas: În primul rând aș vrea să spun că sunt un urmaș al lui Hristos care are o misiune. Am crescut într-o familie baptistă. Sunt fiica cea mai mare a Dr. Gerhard Claas, care a deținut într-o anumită perioadă funcția de secretar general al Alianței Mondiale Baptiste. Tatăl meu a murit într-un accident de mașină în anul 1988 –  mulți oameni de pretutindeni din lume știu lucrul acesta, de aceea l-am menționat. El a vizitat România de multe ori și a fost implicat în probleme ale drepturilor omului vorbind cu Guvernul despre lucruri care se întâmplau la acea dată. Eu am moștenit de la el interesul de a lucra pentru dreptate, pace și reconciliere și este foarte interesant faptul că putem face asta într-un mod bun în cadrul familiei mondiale Baptiste. Am primit chemarea să îmi dedic viața slujirii lui Isus Hristos de la o vârstă fragedă și viața m-a dus în locuri diverse. Am fost implicată pentru câțiva ani în Departamentul de tineret din Germania, la Hamburg, care se afla în același campus cu Seminarul Teologic, pe care noi îl denumim Predigerseminar. Am lucrat la Departamentul de tineret al Alianței Mondiale Baptiste timp de trei ani și jumătate apoi m-au chemat în Africa de Sud să lucrez acolo ca misionară alături de Convenția Baptistă de negri din Africa de Sud.

Redactor: Așadar, sunteți implicată în Uniunea Baptistă din Germania; ce ne puteți spune despre slujirea dvs. acolo? Cum descrieți bisericile din Uniunea Baptistă din Germania și cum se raportează acestea la imigranți, de exemplu?

Regina C.: Este foarte interesant deoarece în momentul de față (NR mai 2013 – actualmente, Regina Claas s-a retras din această funcție la încheierea mandatului) sunt Secretar general al Uniunii Baptiste din Germania, fac asta de zece ani și am observat multe biserici și sunt foarte diferite. Există biserici mici și biserici mari. Bisericile noastre mari sunt de aproximativ 1000 de membri, dar există o singură biserică de acest fel. Majoritatea bisericilor au între 50 și 150 de membri și se luptă din ce în ce mai tare pentru a face lucrare pentru că, în țara noastră, oamenii sunt absorbiți de munca lor, de obligațiile familiale și găsesc din ce în ce mai puțin timp să lucreze în și pentru biserică. Așadar, căutăm moduri prin care să ajungem la societatea și vecinătatea în care noi trăim fără a face eforturi mari pentru biserica ce nu poate face tot ceea ce noi ne-am dori să facem. Încercăm să ne specializăm. Astfel, biserica se uita la o nevoie din vecinătate; și vă dau câteva exemple care ar putea fi de folos. Câteva biserici au descoperit că pe timp de iarnă tinerele familii, mame singure cu copii, nu au un loc de joacă pentru copii. Au discutat asta cu întreaga biserică și au spus „Ok, timp de o săptămână întreagă o să oferim un spațiu din biserică pentru a crea un loc interior de joacă pentru copii. Invităm mamele tinere să-și aducă copiii, avem oameni din biserică ce doresc să ajute și în același timp putem vorbi cu mamele acestea despre viață, despre credință, despre problemele pe care le au.” Astfel, a devenit o bună rază de acțiune a misiunii.  Am descoperit că oamenii nu vin în mod ușor în bisericile noastre, noi trebuie să  mergem la ei, așadar, găsim moduri de a-i vizita. Unul din proiectele pe care le încercăm acum este ceea ce noi numim „Copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu”.  Un bun fotograf merge în supermarket cu câțiva membri ai bisericii și fac poze oricui este interesat. Ei spun oamenilor „Duminica noi avem un serviciu special și vom afișa toate aceste fotografii, vom discuta cu voi ce înseamnă să fiți copii preaiubiți ai lui Dumnezeu și mai târziu puteți lua acea fotografie acasă.” Este uimitor cât de interesați sunt oamenii să vină și să-și ia poza și astfel ajungem să vorbim cu oamenii. Un alt lucru uimitor pentru mine este ceea ce noi numim „Grădina de Paște.” Bisericile au început chiar cu câteva săptămâni înainte de Paște să creeze un spațiu în bisericile lor și în camerele înconjurătoare dacă au camere extra, pentru a ilustra scene din viața lui Isus chiar înainte de a merge la cruce sau de a muri. Astfel, ei încearcă să decoreze camerele în așa fel încât, dacă intri în ele, aproape că miroși mâncarea de la Cina Domnului – pâinea proaspătă și vezi cupa cu vin – apoi cineva spune povestea din Biblie cum a avut totul loc în camera de sus unde au sărbătorit Cina Domnului. Sau poți merge într-o cameră foarte întunecoasă și te simți ca și cum ai fi într-un mormânt, o cameră foarte întunecoasă și rece. Este spusă povestea despre cum Isus a fost crucificat și culcat într-un mormânt. Și multe clase școlare vin să privească aceste expoziții  pentru că pot înțelege povestea lui Dumnezeu, povestea lui Cristos, într-un mod nou și proaspăt. Trăim într-o țară construită într-un mod secular, unde mulți oameni nu știu nimic despre Isus Hristos și trebuie să începi de la schițe. Trebuie să găsești un limbaj pe care ei să îl poată înțelege. Este de fapt o aventură captivantă de a găsi aceste noi moduri de lucrări de misiune.

R: Ne-ați povestit despre slujirea dumneavoastră în societatea seculară, faceți lucrări sociale pentru ei și îi ajutați nu doar să audă mesajul, ci să îl și poată vedea.

Regina C: Exact. Să poată experimenta dragostea lui Cristos. De asemenea, m-ați întrebat de bisericile internaționale. Primim un bun ajutor și din partea partenerilor baptiști internaționali care vin în țara noastră în căutarea unui loc de muncă. Deseori ei caută biserici unde ar putea să se închine în alte limbi, cum ar fi franceză, engleză și este important pentru noi să înțelegem că ei vin la noi ca frați și surori ce pot lua parte în eforturile noastre misionare deopotrivă și pot deveni parte din bisericile noastre. Pentru noi germanii nu este ușor, trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Să nu ne așteptăm ca toți din jur să devină germani dar să descoperim împreună ce înseamnă să trăim în Hristos. Uneori devine interesant. Coreenii încep să-și gătească mâncarea, iar biserica germană începe să se plângă din cauza mirosului pentru că nu este obișnuită cu acesta. Așadar, învățăm să trăim împreună. Asta înseamnă că noi ca germani învățăm să ne deschidem inimile și gândirea spre acei oameni care vin din culturi diferite, limbi diferite, cu diferite stiluri de închinare, din diferite contexte și descoperim modul în care Dumnezeu a pus varietatea în Împărăția Sa. Această descoperire este foarte interesantă.

R: Mai am o întrebare vizavi de Federația Europeană Baptistă. După cum știți, recent a avut loc o conferință cu privire la combaterea traficului de persoane. Ce ne puteți spune despre această problemă?

Regina C: Traficul de persoane este o poveste dureroasă. Cred că este cea mai rea formă de sclavie modernă. Lucrul dificil este că mulți tineri frumoși din țările Europei de Est sau din Africa, ori alte țări, sunt prinși într-un mod în care aceștia nici nu visează că s-ar putea întâmpla. De aceea, în Federația Europeană Baptistă (EBF) am adunat împreună toate eforturile și informațiile în a ajuta astfel de femei să nu ajungă în prostituție sau să iasă din prostituție în cazul în care sunt prinse în această rețea. Ce se întâmplă de multe ori este că tinerelor persoane le este promis un loc bun de muncă în țările vestice și nu știu cum să afle dacă acesta este un loc de muncă real. Așa că ele acordă încredere (ca tânăr creștin înveți să ai încredere în oameni). Așadar, ele se încred în această ofertă. Uneori apare sub forma unei reclame într-un ziar, însă alteori oamenii vorbesc cu tine și îți oferă ceva. În EBF am început să ajutăm astfel de oameni din țările din Europa de Est, care primesc o ofertă, să verifice în țările din Europa de Vest dacă acel angajator care a făcut anunțul este într-adevăr un angajator real sau este doar, ceea ce noi numim, o companie mailbox (n.r. companie fictivă). Dacă putem verifica în partea aceea, totul este în regulă, putem încuraja tânăra persoană să accepte oferta, dar dacă realizăm că este o capcană care duce spre prostituție putem opri asta dacă folosim rețeaua noastră. Așadar, avem acest program anti-trafic unde încercăm să ajutăm pe oameni să fie atenți, să se informeze, să se împotrivească situației și dacă ești prins, să fi ajutat să ieși din acea situație. Cred că acesta este un lucru important pe care putem să îl facem împreună: să-i educăm pe oameni și, totodată, să îi ajutăm în mod practic.

R: Această problemă se află doar în atenția Federației Europene Baptiste sau și în atenția Alianței Mondiale Baptiste?

Regina C: În ambele. EBF a făcut eforturi să lucreze în țările europene. Lucrăm împreună ca baptiști, dar, desigur, folosim și alte rețele, chiar alte biserici sau legături guvernamentale care sunt disponibile, pentru a ajuta astfel de femei. Însă am realizat că această rețea întinsă trece dincolo de Europa. În Europa vedem africani și asiatici implicați în prostituție sau chiar germanii sunt trimiși undeva în America. Deci este o situație răspândită pretutindeni. La nivelul Alianței Mondiale Baptiste (BWA), este unul din eforturile noastre să lucrăm împreună și să ajutăm femei de pretutindeni din lume, prin conexiunile noastre, să nu fie prinse în această capcană.

R: Ați menționat că sunteți implicată și în BWA, care este slujirea sau ce anume faceți în cadrul Alianței Mondiale Baptiste?

Regina C: Prima dată când am intrat în contact cu BWA, în 1987 – asta cu mult timp în urmă – am fost atât de interesată și intrigată de această posibilitate ca oameni de pretutindeni din lume să se adune și să-și împărtășească credința. Am găsit oameni cu moduri atât de diferite de a crede sau de a-și exprima credința, ori de a se închina și era așa de interesant pentru mine să văd bogăția lumii lui Dumnezeu. Dar atunci am înțeles că dincolo de Alianța Mondială Baptistă se află mult mai mult decât părtășie. BWA are cinci domenii în care lucrăm în mod expres. Primul este domeniul închinării și al spiritualității –  să înțelegem viața spirituală a fiecăruia, să ne încurajăm unul pe celălalt în aceasta. Al doilea este domeniul evanghelizării și al misiunii – pentru că ne dorim cu adevărat să ajungem la oameni cu Evanghelia lui Isus Hristos și putem să învățăm unul de la altul, cu metode diferite, împărtășind idei. Deci este o rețea foarte bogată. Al treilea domeniu este Baptist World Aid, este o lucrare ce de fapt ajută în mod practic oamenii săraci care se află în mare dificultate. Al patrulea domeniu este cel al reflecției teologice și al educației unde venim împreună pentru a aduce în reflecție anumite probleme, întrebări teologice sau întrebarea: cum putem face educație creștină pentru copii, tineri sau de fapt pentru toate vârstele. Ultimul domeniu este cel al libertății și justiției, din care face parte și problema traficului, prin care suntem vocea celor fără voce. De fapt, BWA are o sămânță în Comisia pentru Drepturile Umane a Națiunilor Unite. Pentru că suntem o organizație mondială, cu peste 14 milioane de credincioși botezați – o biserică universală imensă, avem  influență și putem să ne adresăm Guvernului, Națiunilor Unite, cu probleme specifice.

R: Aș mai avea o întrebare legată de misiunea dvs. în Africa. Ați fost implicată acolo și, după câte am înțeles, intenționați să continuați acea slujire.

Regina C: Când am ajuns prima dată în Africa de Sud, Apartheidul (n.r. politică rasistă de discriminare) – separarea raselor – era încă existent. Când am mers prima dată să locuiesc în Africa de Sud negrii sud africani mi-au spus: Avem nevoie de tine pentru a învăța să trăim și să lucrăm cu albii. Oamenii noștri albi au un bagaj, au experiențe vechi de care nu pot scăpa atât de ușor, dar voi ca germani sunteți liberi. Nu aveți nici un fel de sentimente împotriva negrilor. Așadar, este ușor pentru noi să învățăm cu voi cum gândesc, lucrează și se comportă albii. Asta a fost mult mai important decât orice alt lucru pe care l-am făcut. Am lucrat împreună cu un pastor negru. Am avut misiunea de a ajuta bisericile să dezvolte slujiri sociale după ce Apartheidul s-a prăbușit. Am avut un termen de patru ani. Bisericile ne-au spus că primul lucru pe care voiau să-l dezvolte era slujirea pentru copii – rețele de grădinițe, al doilea lucru era dezvoltarea unui program de bază pentru îngrijirea sănătății, al treilea lucru era dezvoltarea unor proiecte de generare de venituri pentru femei, iar al patrulea era dezvoltarea unui centru de formare de abilități specifice pentru bărbați și femei. După doi ani și jumătate sud-africanii puteau face asta singuri. Așadar, am putut să mă retrag și am putut să ofer mai multă instruire colegiului de acolo, Colegiul Teologic.

R: Așadar, ținta următoare este instruirea teologică ?

Regina C: Asta este ceea ce am făcut atunci. Dar am oferit pregătire în cadrul Seminarului. Nu am oferit neapărat instruire teologică, dar ceea ce aveau nevoie de la mine, ca un bun cetățean german, erau abilități organizatorice, abilități manageriale, management de proiect, deoarece mulți dintre pastorii negrii au nevoie să obțină venituri și din alte surse. Ei nu pot fi doar pastori de biserică deoarece biserica nu poate plăti destul.

Când mă voi întoarce în Africa de Sud, acum la un al doilea termen, doresc să folosesc experiența în leadership-ul din sfera eclezială acumulată în ultimii zece ani și nu numai. Doresc să ajut și să dezvolt un program de construire a unei competențe de leadership. Astfel, ei pot ajuta liderii lor să devină lideri buni. Acesta este un aspect foarte satisfăcător, să folosesc ceva din ceea ce am experimentat în mod intercultural și responsabilitățile mele personale de leadership pentru și împreună cu alții. Aștept cu nerăbdare acest lucru.

R: Tatăl dvs. și presupun că și dvs. personal, cunoașteți cultura teologică românească și ethosul baptist român. Privind aici, în România, ce le puteți spune fraților dvs. baptiști din România?

Regina C: Cred că bisericile române se confruntă cu unele provocări serioase, care nu sunt doar provocări ale bisericii ci și ale societății. Una dintre acestea este problema corupției. Dacă biserica dorește să fie un model bun și să trăiască o viață în asemănare cu Hristos, de multe ori încearcă să facă asta în mod izolat. Suntem pe o insulă și încercăm să trăim o viață curată și dorim ca nimic să nu aibă de a face cu societatea noastră. Dar asta nu merge pentru că suntem trimiși de Dumnezeu în această lume și întotdeauna vom avea această provocare să avem legături cu societatea în care trăim. Iar dacă în societatea noastră corupția este o problemă, noi trebuie să găsim un mod de a trăi viața de creștin în acea societate. Nu ne este de ajutor dacă suntem oameni prea critici, ci trebuie să construim relații și să îi conducem pe oameni în diverse moduri de gândire, o gândire ca a lui Hristos și nu să ne separăm, pur și simplu,  pe noi înșine de acea societate. Este o muncă dificilă, realizez asta și este mult mai solicitant pentru o persoană să reflecte și să interacționeze cu o altă persoană, decât să aibă o părere și atât. Cred că este o provocare pentru noi toți, nu doar pentru societatea voastră, ci și pentru a noastră în aspecte diferite. Provocarea noastră în ceea ce privește corupția se află mai mult în aspectul dorinței mari de a deține bunuri materiale. Suntem atât de influențați de această nevoie pentru mai multe și mai multe bunuri materiale. Și văd acest lucru manifestându-se și în țări est-europene. Trebuie să fim atenți. În Germania unii oameni descoperă că poți trăi mai fericit dacă ai mai puțin. Pentru a avea acea libertate interioară pe care o dă Cristos, nu trebuie le avem pe toate.

Cealaltă provocare ar fi probabil foarte similară celei dintâi. Devenim atât de izolați cu privire la credința noastră, viața noastră bisericească, uităm că afară există oameni nevoiași care au nevoie să audă Evanghelia. Cred că provocarea pentru România este aceea de a deveni mai preocupați pentru misiune. Nu în sensul că trebuie să se asocieze cu o mare agenție misionară care are mulți bani, ci în sensul că fiecare persoană în parte să aibă într-adevăr pe inimă că vecinul va fi pierdut dacă nu va interacționa cu el și să împărtășească viața de zi cu zi cu vecinul pentru ca el sau ea să îl poată vedea pe Hristos în respectiva persoană. Este o provocare pe care cred că trebuie să o înfruntați.

R: Să sperăm că o vom înfrunta mai ales pentru că avem o maximă spusă chiar de un misionar baptist german: „Fiecare baptist, un misionar.” Vă mulțumim foarte mult pentru amabilitate.


Lasă un răspuns