0

Contribuția baptistă cu privire la înțelegerea doctrinei despre Duhul Sfânt

Duhul SfantDin punct de vedere istoric, baptiștii sunt preocupați cu Cristologia – doctrinele privitoare la natura și persoana lui Hristos – mai mult decât cu preumatologia – doctrinele privitoare la Duhul Sfânt.

Conform lui William Brackney, profesor care predă Gândirea creștină și Etica la Acadia Divinity College și Acadia University din Canada, „Baptiștii au accentuat importanța persoanei și a lucrării lui Hristos și… au subevaluat sau trecut cu vederea cea de-a treeia Persoană.” Chiar și atunci când cuvântul Duhul este folosit de baptiști, preferința este adesea pentru termeni precum „Duhul lui Hristos” sau „Duhul sfințeniei.”

Brackney și-a prezentat lucrarea, Contribuția baptistă la reflecțiile teologice cu privire la Duhul Sfânt la cea de-a 8-a Conferință Baptistă Internațională despre Educația Teologică (BICTE) din Ocho Rios, Jamaica, ce a avut loc între 28-30 iunie. 

Făcând referire în special la Marea Britanie și la America de Nord, Brackney a afirmat că baptiștii „au fost mai puțin creativi și experimentali în ceea ce privește dezvoltarea și articularea doctrinei despre Duhul Sfânt” spre deosebire de alte grupări și tradiții creștine. Baptiștii, a afirmat el, „sunt timizi în ceea ce privește experimentarea Duhului Sfânt și rezervați în ceea ce privește definirea cu atenție a persoanei Duhului Sfânt și a rolului Său dincolo de afirmațiile crezurilor istorice sau ale afirmațiilor confesionale protestante / evanghelice.”

În ciuda acestor lucruri, au existat formulări, afirmații, scrieri și declarații notabile cu privire la Duhul Sfânt făcute de către baptiști începând cu John Smyth, un pionier baptist din secolul al 17-lea. Brackney a spus că Smyth a crezut că adevărata biserică este aceea care „a fost înțeleasă ca fiind strânsă la un loc de Duhul Sfânt în numele lui Hristos. Unor astfel de congregații le sunt date daruri spirituale pentru slujire și pentru a arăta roada Duhului Sfânt.”

Unele afirmații confesionale timpurii ale baptiștilor fac referire la Duhul Sfânt în formule trinitariene, urmând îndeaproape crezul niceean și afirmațiile anglicanilor, ale puritanilor si ale congregaționaliștilor. „Confesiunile baptiștilor din secolul 17 constituie temelia unei înțelegeri doctrinare colective a Duhului” a spus Brackney.

A existat o expansiune a „evoluției teologice printre baptiștii din secolul 18” a afirmat Brackney. Aceasta include extensivele scrieri ale englezului John Gill, a cărui „abordare a Duhului Sfânt a izvorât din discuțiile despre Sfânta Treime”; și ale lui Andrew Fuller care „a oferit o conceptualizare instrumentală a Duhului Sfânt nu doar pentru comunitatea sa, ci pentru sute de baptiști din America de Nord care au citit lucrarea sa autoritară de-a lungul generațiilor.”

Secolul 19 a cunoscut un interes crescut cu privire la lucrarea și slujirea Duhului printre creștinii baptiști din Marea Britanie și America de Nord. „Influența trezirilor, în special cele din secolul 19 din Marea Britanie și America de Nord, a dus la conștientizarea de către baptiști a nevoii pentru o accentuare extensivă a Duhului Sfânt,” conform lui Backney. Baptișii au „pus mult accent pe lucrarea Duhului Sfânt în evanghelizare și în misiuni.” Printre cele mia influente persoane din acea vreme erau Adoniram Judson Gordon, William Newton Clarke, H. Wheeler Robinson și Walter Rauschenbusch, cel din urmă fiind o figură cheie în cadrul mișcării evangheliei sociale care a înflorit în Statele Unite la sfârșitul secol 19 și început de secol 20.

„Contribuția lui Robinson la doctrina despre Duhul Sfânt,” a spus Barckney a fost „perspectiva sa asupra dimensiunii sociale în lucrarea Duhului Sfânt,” care oglindea „aspectele evangheliei sociale ale spiritualității lui Walter Rauschenbush.”

Chiar dacă în prima parte a secolului 20 „nu a apărut nimic nou cu privire la doctrina despre Duhul Sfânt printre baptiști,” aceștia „au avut în vedere creșterea interesului pentru teologia sfințirii și a penticostalismului,” a spus Brackney, care, timp de mulți ani, a luat parte la un număr semnificativ de comitete și comisii ale BWA.

În plus, mișcările penticostale, conservatoare, fundamentaliste și ale „Școlii cesaționiste a hermeneuticii dispensaționaliste au în ceput să aibă o influență remarcabilă asupra înțelegerii de către baptiști a lucrării Duhului Sfânt.” Cesaționismul susține perspectiva conform căreia darurile miraculoase ale Duhului Sfânt precum vorbirea în limbi, profețiile și vindecarea prin credință au încetat ele fiind practicate doar în istoria Bisericii primare. Conform cesaționiștilor, scopul principal al vieții creștine „este căutarea darurilor superioare sau a celor mai de dorit precum credința, dragostea, bunătatea, etc.”

Unii baptiști din America de Nord au fost mai deschiși față de manifestările miraculoase ale darurilor Duhului Sfânt, majoritatea fiind influențați de Clark Pinnock, cel al cărui „impact asupra creștinismului evanghelic și în special asupra baptiștilor nu poate fi supraestimat.” Brackney observă că „influența lui Pinnock a avut ca rezultat faptul că numeroși baptiști din America de Nord au devenit mai deschiși la diferitele variante ale mișcării carismatice… El consideră separarea botezului în apă de botezul cu Duhul Sfânt inadecvată și critică familia sa denominațională pentru preocuparea pentru modalitățile liturgice și interpretările cesaționiste.”

Material prezentat la BICTE 2013

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.