An NOU fericit … cu o condiție!

bibliaOvidiu Petric

 

Omul nu are decât o natură înainte de a fi mântuit și doar una după ce a fost mântuit.

Articolul de față nu reprezintă o urare banală și siropoasă de Anul Nou pe lângă multe altele, ci este o clarificare teologică de o importanță crucială pentru viața spirituală în învățătura și practica ei despre natura omului înainte si după mântuire.

Există o diferență radicală între noutatea calendaristică și cea spirituală la care mă refer când vorbesc despre un NOU an 2013. Autentica noutate pe care o abordez ține de realitatea spirituală neavând de a face absolut nimic cu faptul că s-a mai adăugat un nou an celor deja trecuți.

Toate lucrurile rămân vechi pentru toți cei ce nu au fost înnoiți prin radicala transformare a nașterii din NOU produsă de Duhul Sfânt și Cuvânt. Nașterea din NOU reprezintă realitatea fundamentală, ce transformă ființa umană dintr-una veche, într-una nouă. Deja unii încep să se frământe în așteptarea argumentelor în favoarea acestei afirmații.

Ne-am născut cu o singură natură și murim tot cu o singură natură.

 

Biblia afirmă că omul se naște păcătos, stare numită ”legea păcatului” sau ”legea morții” (Romani 8:2). Unii numesc păcătoșenia înnăscută a omului: ”păcatul strămoșesc”, ”păcatul adamic” sau ”păcatul originar”.

Când apostolul Pavel a vorbit despre acest subiect a ales cu mare atenție toate cuvintele ce erau inspirate de Duhul Sfânt pentru a elimina orice confuzie și pentru a elucida subiectul ce nu este clar nici azi pentru mulți care chiar acum citesc aceste rânduri.

Omul nemântuit mai este numit în epistolele pauline și ”omul cel vechi” (Efeseni 4:22), ”robul păcatului” (Romani 6:6, 20). Peste un astfel de om atârnă condamnarea lui Dumnezeu. Un astfel de om este mort spiritual, în starea aceasta omul nu poate funcționa deloc în sfera spirituală a lui Dumnezeu, datorită morții sale spirituale. Omul mort spiritual este capabil să aleagă ce vrea el, dar incapabil să aleagă ce vrea Dumnezeu.

 

Natura cea VECHE înlocuită

 

Când are loc convertirea unui om, Dumnezeu schimbă natura veche a acestuia cu o natură NOUĂ. Biblia numește această acțiune ”dezbrăcarea de omul cel vechi” (Efeseni 4:22). Acțiunea aceasta este parte a actului mântuitor al lui Dumnezeu, care produce un astfel de răspuns în viața omului.

În contrast cu persoana nenăscută din nou, care rămâne ”în felul de viață din trecut” (Ef. 4:22) printr-o continuă respingere și opoziție care îl adâncește tot mai mult în sfera și tirania păcatului, creștinul este cel care a auzit chemare generală a predicatorului, dar și chemarea specifică a Duhului Sfânt (care nu dă rateuri) și a dezbrăcat omul cel vechi. Verbul folosit de Pavel în acest pasaj descrie această dezbrăcare ca pe o smulgere a hainelor ce sunt învechite și arată mai mult a zdrențe grețoase.

Timpul verbului folosit în text (aorist mediu) indică o acțiune înfăptuită în viața credinciosului o dată pentru totdeauna în momentul mântuirii.

Referirile lui Pavel la omul cel vechi se regăsesc și în celelalte epistole ale sale cum ar fi: Coloseni 3:3-9, text care descrie actul mântuirii prin patru verbe: ”căci voi AȚI MURIT și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu”, ”dacă deci AȚI ÎNVIAT împreună cu Cristos”, (v.1), ”v-AȚI DEZBRĂCAT de omul cel vechi”, ”v-AȚI ÎMBRĂCAT cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul celui ce l-a făcut.”

Toate cele patru verbe sunt la aorist indicând o acțiune încheiată și anume se referă la același eveniment din trecut, al mântuirii.

Perspectiva acestei învățături este proclamată de Pavel și celor din Roma în Epistola către Romani capitolul 6, unde este descrisă lucrarea mântuirii. Opt din cele nouă verbe folosite de apostolul Pavel sunt la aorist, privind la un eveniment deja încheiat. La o experiență fundamentală deja consumată. „am MURIT” (v.2), ”am fost BOTEZAȚI în moartea Lui” (v.3), ”am fost ÎNGROPAȚI împreună cu El” (v.4), ”ne-am FĂCUT UNA (ne-am unit) cu El” (v.5), ”omul nostru cel vechi a fost RĂSTIGNIT împreună cu El” (v.6), ”trupul păcatului să fie DEZBRĂCAT” (v.6), ”cine a MURIT” (v.7), ” am MURIT împreună cu Cristos” (v.8).

Ceea ce descrie Pavel în aceste epistole este tocmai transformarea totală ce are loc în viața păcătosului ce devine un credincios prin schimbarea naturii sale.

John Mac Arthur afirmă că ”mântuirea este o unire spirituală cu Isus Cristos în moartea și învierea Lui ce de asemenea poate fi descrisă ca moartea omului vechi și învierea omului nou”, iar acum cel ce a suferit această transformare umblă într-o înnoire a vieții. Pavel se referă la o transformare radicală și totală când vorbește de mântuire.

Pavel nu vorbește în nici un text biblic despre o adăugare a omului NOU la omul cel vechi.

În credinciosul ce este în Cristos nu mai există omul cel vechi. ”Căci dacă este cineva în Cristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5:17). Omul cel vechi este natura neconvertită ”care se strică după poftele înșelătoare”. (Efeseni 4:22) omul cel vechi prezent în cel nemântuit, nu este doar corupt, ci este într-o stare de corupție crescândă și reprezintă unealta dorințelor păcatului, unealtă controlată prin înșelăciune.

 

O singură natură … NOUĂ

 

Știu că deja totul strigă în tine și caută răspuns la întrebarea ”Dacă s-a produs schimbarea acesta, frate, cum explici existența păcatului în tine, doar nu-i fi fără de păcat?”

A pretinde că după mântuire poți atinge un punct de la care nu mai poți păcătui este erezie pură. Nu predic așa ceva, predic ce spune Biblia, pe care ne-am învățat atât de ușor să o forțăm să spună ce vrem noi nu ceea ce a intenționat Dumnezeu.

Nu pot predica faptul că am încheiat-o cu păcatul, că pot atinge perfecțiunea, când Biblia nu o afirmă, dar nu pot predica nici faptul că după mântuire, pe lângă natura NOUA, a rămas atârnată natura veche, pe care o are cel nenăscut din nou, ce se strică după poftele înșelătoare. Nu pot predica nici acest lucru, pentru că Biblia nu-l afirmă.

Natura cea nouă și unică în credincios îi conferă acestuia posibilitatea de a se înnoi în continuu în duhul minții sale (ananeoo) un verb ce apare doar în acest text și nicăieri în altă parte în Noul Testament. Înnoirea duhului minții credinciosului este consecința dezbrăcării omului cel vechi și a îmbrăcării omului cel nou.

Mântuirea reprezentată de această dublă acțiune, este strict legată de mintea omului, care este centrul gândirii sale, al credinței, al motivației și al acțiunii. Mântuirea afectează și transformă total duhul minții, duh ce nu ține doar de sfera cognitivă/rațională, ci mai urcă o treaptă, spre latura supremă a omului, sfera morală, unde are loc această înnoire.

Dumnezeu este Cel ce înnoiește duhul minții, conferindu-i acestuia o capacitate spiritualăși morală NOUĂ. Această capacitate nu poate fi dobândită de nici o minte umană oricât de luminată și ascuțită ar fi. De acum în Cristos Isus ignoranța s-a schimbat în cunoaștere trăită, împietrirea în lacrimi ale pocăinței, senzualitatea în sensibilitate la păcat, zgârcenia în dărnicie generoasă, întunecimea în foame după lumina Adevărului.

Poate totuși încă nu ești convins de argumentele pe care le vezi insuficiente să te facă să vezi realitatea unei singure naturi NOI în tine.

Când Dumnezeu înnoiește lucrurile, El nu doar le renovează, ci le transformă în întregime, le face totalmente NOI. Explicarea conceptului OMULUI CEL NOU este esențială pentru a fi înțeles cât mai bine în revelația scrisă. Cuvântul NOU (kainos) nu înseamnă renovat, ci schimbat în întregime: nou ca specie, nou în caracter. Omul cel NOU este atât de NOU și diferit de ce a fost omul cel vechi încât Biblia îl numește ”părtaș firii Dumnezeiești” (2 Petru 1:4).

În concepția lui Pavel, inspirat de Duhul Sfânt este inacceptabil a i se atribui păcat omului cel NOU ”făcut după chipul lui Dumnezeu de o neprihănire și sfințenie pe care o dă Adevărul”. Pavel refuză să afirme că NOUA natură ar genera păcat.

Deci dacă sursa păcatului nu este nicidecum în omul cel NOU, omul vechi cu pasiunea lui incurabilă pentru păcat s-a dus, de unde vine totuși păcatul? Am fi niște ipocriți eretici să începem să predicăm atingerea perfecțiunii în această viață.

Limbajul din Romani 6-7 este explicit în a plasa realitatea păcatului în afara naturii NOI: ”păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor” (Romani 6:12) ”să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele (trupului vostru)”  (Romani 6:13). În aceste versete Pavel plasează păcatul din viața credinciosului în TRUP, în carne Romani 7 vorbește despre carne, sarx (fire): ”atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine” (7:17) ”nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească” (în carnea mea) (7:18), ”nu mai sunt eu cel ce face aceasta, ci păcatul care locuiește în mine ” (7:20),  ”legea păcatului care este în mădularele mele ” (7:23).

Cuvântul lui Dumnezeu recunoaște ca a fi un om NOU, după chipul lui Dumnezeu, nu elimină păcatul și potențialul de a păcătui din viața ta.

Păcatul e încă prezent în CARNE, în TRUP, în UMANITATEA TA NERĂSCUMPĂRATĂ (trupul tău), care funcționează prin gândire și pe baza unor tipare de comportament. Însă omul cel NOU nu se face vinovat de păcat.

Marea confuzie care există în predicare și în înțelegerea acestor pasaje scripturale este în jurul omului cel vechi și a firii pământești.

Dragii mei, acestea sunt două lucruri total diferite. Omul cel vechi a dispărut din viața credinciosului, a fost înlocuit cu omul cel NOU. Singurul aspect nerăscumpărat în tine, dacă te-ai întâlnit cu Cristos Domnul, este TRUPUL tău de carne, ce este sub blestemul îmbătrânirii și al morții. Însă chiar și pentru acest trup al degradării zilnice există o promisiune din partea Domnului: va fi înlocuit cu un trup de slavă, cu un trup nou. Până atunci, omul cel NOU funcționează într-un trup vechi.

Știu că unii vor exploda atacând acest punct de vedere, pe motiv că este denigrator la adresa Templului Duhului Sfânt, însă toți acești contestatari nu fac altceva decât să nu fie de acord cu Scripturile. Da, Duhul Sfânt a ales să locuiască într-un trup încă nerăscumpărat, un trup ce poate fi sfințit, disciplinat, tratat cu asprime, pus la post, marginalizat de focarul plăcerilor lumești în care se scaldă toți cei morți spiritual și trecut victorios prin ispitele și stratagemele demonice, dar nicidecum Duhul Sfânt nu va coabita cu omul cel vechi.

Duhul Sfânt nu împarte trupul omenesc cu omul cel vechi pe care l-a scos pentru totdeauna din viața celui ce a fosta dus la crucea lui Cristos, ce a devenit un om NOU.

Ridicola ilustrație cu câinele alb și câinele negru din viața credinciosului, în care cel mai tare e cel care e hrănit mai mult, ar trebui abandonată în predici cât mai urgent în lumina revelației Cuvântului lui Dumnezeu…nu ar mai trebui spusă nici măcar copiilor.

 

Consecințele ÎNNOIRII

 

O consecință imediată a înțelegerii acestor adevăruri este preocuparea de a nu mai purta de grijă TRUPULUI mai mult decât te învață Duhul Sfânt.

Vei începe să faci ce-a făcut Pavel, să te porți aspru cu trupul tău ce, da, are pofte legitime, lăsate de Domnul, însă când tiparele păcatului regăsite în lumea neregenerată, ce te bombardează la tot pasul cu o explozie a poftelor irezistibile și interzise, ce faci? Pe deasupra ești presat și de subtilitatea aproape perfectă a ispitelor mincinoase și găunoase izvorâte din adâncul iadului, ispite care au decimat nu unul doi ca tine, ci popoare, națiuni, generații seduse de poftele trupului.

Ce faci în face acestei avalanșe informaționale? Vei mânca mai mult, vei dormi mai mult, vei privi la același imagini înșelătoare, vei căuta aceleași lucruri materiale, vei lăsa trupul pradă plăcerilor sexuale ilegitime, vei muncii mai multe ore doar pentru a investi în trup, îți vei face operații estetice costisitoare inutile,  îți vei face piercing, te vei tatua, vei da toți banii pe care-i ai pe un parfum și o pereche de blugi doar ca să miroși și să arăți mai bine în trup?

Trupul tău neținut în lesă din scurt este aliatul perfect al lumii stricate și al ispitelor satanice perverse și subtile.

În starea ei decăzută, lumea dispunând doar de omul cel vechi îți urează un an NOU fericit. Crezi că va fi unul NOU? Eu nu cred și nici Scriptura. Vor fi aceleași vechi programe, vechi păcate, vechi obiceiuri, vechi tradiții, vechi relații, vechi plăceri, vechi vorbe, vechi distracții, vechi mentalități, aceeași VECHE VIAȚĂ a OMULUI CEL VECHI.

Doar OMUL NOU poate avea parte de un AN NOU și fericit! La mulți ani!


Lasă un răspuns