Ruben O.: Ne-am întâlnit aici să discutăm despre importanța predicării expozitive. Nu înainte de a afla cine este Chris Wright.
Chris W.: Numele meu este Chris Wright, şi acum locuiesc la Londra în Marea Britanie, dar m-am născut în Irlanda de Nord. Am crescut acolo într-o familie creştină. Părinţii mei erau misionari în Brazilia înainte ca eu să mă nasc, aşa că am avut o educaţie creştină puternică. Am slujit în lucrarea pastorală. Am fost ordinat în biserica anglicană şi apoi am lucrat ca şi păstor. După aceea am slujit în India unde am predat Vechiul Testament timp de aproape cinci ani. Am luat doctoratul în studiile despre Vechiul Testament şi am lucrat la All Nations Christian College, care este un colegiu de pregătire pentru misiune din Marea Britanie. Iar acum lucrez pentru Langham Partnership.
Ruben O.: Ce este Langham International Preaching?
Chris W.: Poate mai întâi ar trebui să explic cuvântul Langham. Nu are nici o semnificaţie, este doar numele unei străzi din Londra. Biserica l-a avut ca rector şi membru pe John Stott și este plasată în Langham Place din Londra. John Stott şi-a început lucrarea cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. El a denumit această lucrare pur şi simplu Langham Trust sau Langham Partnership. De aici provine numele. Iar Langham International Preaching este una dintre cele trei ramuri ale lucrării pe care o face Langham Partnership. Ea încearcă să sprijine acţiuni pentru predicarea biblică expozitivă în diferite părţi ale lumii, în special în acele părţi unde biserica este în creştere dar nu sunt suficiente resurse pentru o predicare de bună calitate a Bibliei. Deci Langham Preaching este o lucrare ce încearcă să încurajeze, să antreneze şi să echipeze oamenii pentru a predica Biblia într-un mod mai eficient.
Ruben O.: Puteţi să ne numiţi câteva dintre ţările în care aţi ţinut astfel de conferinţe?
Chris W.: Da, de fapt pretutindeni în lume. Totuşi nu lucrăm în America sau Marea Britanie sau în Europa de Vest pentru că în această parte există destul de multe resurse. Dar suntem în alte ţări din Europa. Există astfel de acţiuni ce se dezvoltă în Albania, Serbia, Polonia. Apoi cred că sunt în jur de douăzeci de ţări în Africa, atât vorbitoare de engleză cât şi de franceză, pretutindeni în America Latină, apoi mai suntem în Asia, India, Pakistan, Burma şi chiar în insulele din Pacific. Este în mod real o mişcare internaţională.
Ruben O: Aş vrea să adăugaţi ceva despre lucrarea Langham din România, despre perspectivele acestei lucrări.
Chris W.: Programul de predicare Langham a început în România anul trecut, în 2009, anul în care am ţinut şi primul nostru seminar, cu toate că a fost planificat cu aproximativ un an înainte. Iar obiectivul este ca pe un interval de mai mulţi ani să avem grupe de păstori care să se întoarcă an de an pentru a adânci înţelegerea lor despre Biblie pe diferite nivele, nivelul fundamental despre cum să utilizezi un text biblic apoi cum să predici, apoi nivele mai avansate despre cum să predici din Vechiul Testament, cum să predici din profeţi şi aşa mai departe. Dar nu suntem preocupaţi doar de a ţine seminarii anuale cu vorbitori în engleză veniţi în vizită, aşa cum sunt eu de exemplu, ci suntem preocupaţi şi ca pastorii să se adune împreună în aşa numite cluburi de predicare, în aşa fel încât să devină mişcări naţionale, o reţea de grupuri de păstori care sunt pasionaţi de dorinţa de a-şi îmbunătăţi predicarea Bibliei şi de a se întâlni împreună, poate o zi pe lună, să petreacă timp împreună, să se roage şi să se încurajeze unul pe celălalt, să studieze un pasaj din Biblie să discute despre cum ar trebui predicat acel pasaj, poate să-şi împărtăşească planul propriu de predicare, dificultăţile pe care le întâmpină, bucuriile pe care le au. Deci, ne gândim să devenim o mişcare naţională pentru predicarea biblică ce, până la sfârşit, nu va mai trebui deloc să aibă conferenţiari vizitatori, ci va fi în întregime românească.
Ruben O.: Este predicarea expozitivă cel mai bun mod de a interpreta sau a predica Cuvântul lui Dumnezeu?
Chris W.: Depinde de ce vor să exprime oamenii prin expozitiv. Unii oameni folosesc cuvântul expozitiv doar pentru a se referi la o predică verset cu verset iar acest lucru sună foarte plictisitor, dar nu la asta mă refer atunci când vorbesc despre predicarea expozitivă. În mod normal, predicarea expozitivă este predicarea ce ia un text biblic, un pasaj din Biblie, şi caută să îl explice oamenilor pentru ca ei să înţeleagă ce vrea să transmită pasajul, apoi să-l interpreteze şi să îl aplice în viaţa lor. Astfel, ceea ce aud este de fapt ceea ce a vrut să transmită Biblia. Aşadar, este o metodă de predicare ce, în loc să încerce pur şi simplu să parcurgă întreaga Biblie în diferite locuri, sau în loc să prezinte poveşti despre care apoi predicatorul îşi spune părerea, se concentrează pe un anumit pasaj din Biblie trecând de obicei destul de sistematic printr-o carte sau o parte dintr-o carte aşa încât la sfârşitul serviciului sau a seriilor de servicii, congregaţia să fi auzit de fapt ce a spus Ieremia, ce a spus Pavel, care a fost mesajul acelei părţi din Biblie. Deci, cred că este un mod semnificativ prin care se poate predica Biblia pentru că, aşa mi se pare mie, nimic nu este mai important în slujirea de păstor decât hrănirea oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul păstor este acelaşi cu termenul de cioban, iar ciobanul există ca să se asigure că oile sunt bine hrănite, îngrijite, la fel păstorul există pentru a-şi hrăni oamenii învăţându-i din Biblie. M-ai întrebat mai devreme de Langham Partnership şi de John Stott, şi într-un fel, întreagă această pasiune pentru predicare biblică vine de la el. Desigur, el nu este singura persoană care poate predica din Biblie, însă darul său măreţ şi marea lui pasiune a fost ca el să predice şi să înveţe din Biblie, iar aceste lucrări care au izvorât de la el încearcă să facă acelaşi lucru. Ştim că Dumnezeu vrea ca biserica Sa să se maturizeze, nu doar să crească ca număr, ci să crească în profunzime. Știm că biserica creşte prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu primesc Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei se vor ofili şi vor pieri din punct de vedere spiritual şi ştim că Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la oameni în primul rând prin predicare. Întrebarea logică care se pune ar fi ce putem face ca să ridicăm standardele predicării biblice? De asta era preocupat John Stott şi de asta este preocupată şi Langham Partnership. Să-i ajute pe oameni să predice Biblia într-un mod mai bun pentru ca biserica să se maturizeze şi să fie activă în misiune.
Ruben O.: Ce puteţi să ne spuneţi despre predicarea pe subiecte, care sunt capcanele ei?
Chris W.: Predicarea pe subiecte înseamnă să iei o temă sau un subiect. Există unii oameni care spun că trebuie să predici numai Biblia şi nu teme şi subiecte. Nu sunt de acord cu asta pentru că dacă ne uităm la ce spune apostolul Pavel în Fapte cap.20 el vorbeşte despre slujirea sa de aproape trei ani în Efes:„Nu am ezitat să predic orice a fost nevoie pentru voi şi nu am ezitat să predic întregul mesaj al lui Dumnezeu, şi întregul mesaj al lui Dumnezeu înseamnă predicare biblică, predicare ce începe cu Biblia şi ne spune povestirea ei. A predica oamenilor ceea ce ei au nevoie înseamnă a lua probleme, teme şi subiecte relevante pentru lumea aceasta, întrebările pe care le au, probleme morale pe care le întâmpină, problemele din lumea în care trăiesc, apoi să întrebi ce are de spus Biblia despre aceste lucruri. Deci, chiar dacă cineva predică un subiect sau o temă, ar trebui să predice din Biblie.
Ruben O.: Care ar fi uneltele pe care le folosiţi şi care sunt uneltele pe care recomandaţi să le folosească ceilalţi predicatori?
Chris W.: Cea mai importantă unealtă este însăşi Biblia. Un predicator, mai mult ca oricine, ar trebui să fie un student al Bibliei. Nu ar trebui să încetăm niciodată să fim studenţi, ar trebui să studiem, să citim şi să învăţăm Biblia tot timpul pentru că ea se interpretează pe sine. Pentru a putea să înţelegi cărţile profeţilor trebuie să le înţelegi în lumina povestirilor din cărţile Cronici şi Împăraţi. În mod similar, când vine vorba de Noul Testament pentru a înţelege scrisorile lui Pavel trebuie să le înţelegi în contextul călătoriilor descrise în cartea Fapte. Deci trebuie să ne familiarizăm cu Biblia, acesta este cel mai important lucru. Apoi, din fericire, pe lângă Biblie există cărţi bune disponibile dacă oamenii vor să înveţe să predice Biblia. Există comentarii asupra cărţilor din Biblie, există teologii biblice, dicţionare biblice, cărţi ce te ajută să înţelegi mai bine textul biblic, şi eu le văd ca nişte unelte folositoare. Şi, desigur, pe lângă Biblie şi comentarii mai este Duhul Sfânt, Cel căruia ne rugăm. Ne rugăm „Doamne ajută-mă să înţeleg acest pasaj şi apoi ajută-mă să creez un mesaj, sau o predică, din acest text biblic care să comunice Cuvântul Tău către oamenii Tăi.” Aşadar, fie că lucrăm cu Biblia, fie că ne pregătim şi ne planificăm predicile ele trebuie mereu făcute cu rugăciune şi în dependenţă de Dumnezeu.
Ruben O.: Care este atitudinea pe care biserica locală ar trebui să o aibă faţă de importanţa vieţii slujitorului ei? Ce părere ar trebui să aibă biserica cu privire la dedicarea a cât mai mult timp a pastorului în pregătirea predicilor şi cum ar putea biserica să-l ajute pe păstor să îi slujească?
Chris W.: Mi-ar plăcea să cred că orice congregaţie bisericească nu consideră altceva mai important decât ca pastorul ei să-i hrănească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când privesc la Noul Testament văd că principala slujbă despre care spune Pavel este rolul de păstor, bătrân şi lider al bisericii. Sunt multe lucruri pe care aceştia trebuie să le facă, din punct de vedere administrativ, social, pastoral, şi multe alte lucruri, dar nimic nu este mai important decât ca poporul lui Dumnezeu să fie hrănit cu Cuvântul Lui, şi singura cale de a face asta e ca păstorii să-şi facă timp pentru a-l citi şi a-l studia. De aceea, biserica trebuie să-i ofere păstorului timp pentru a face asta, să insiste ca păstorii lor să-şi ia zile libere pentru a studia sau să îşi dedice dimineţile pentru studiu biblic, apoi să se aştepte ca ei să-şi arate roadele acestui timp atunci când predică. În al doilea rând, ar trebui să se roage pentru ei. Să se roage ca aceştia să rămână fideli Cuvântului lui Dumnezeu şi fideli adevărului. Încântătoarea scrisoare de la sfârşitul Noului Testament, a treia epistolă a lui Ioan, unde Ioan îi spune lui Gaiu, cel căruia îi scrie şi care era un bătrân în biserică, „Aud şi sunt bucuros că umbli în adevăr”, mai spune „Nimic nu-mi dă o satisfacţie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.” Să ne rugăm pentru păstorii noştri ca Dumnezeu să-i păstreze credincioşi Scripturii, Cuvântului lui Dumnezeu, apoi să ne aşteptăm din partea lor să ne hrănească ca urmare a studierii Bibliei.
Ruben O.: Vă mulțumesc!
