Interviu cu Toma Magda, Președintele Uniunii Baptiste din Croația

toma magda1Care este situația în Croația, mai caută oamenii fața lui Dumnezeu?

Toma M.: Pentru mine, ultimii douăzeci de ani au fost ani buni și frumoși. Chiar dacă am trecut prin război, cred totuși că această perioadă a fost o perioadă bună. În timpul războiului oamenii și-au dat seama că lucrurile în care și-au pus încrederea puteau dispărea într-o clipă, nu puteau fi considerate o temelie tare, o temelie veșnică. Mulți și-au pierdut casele, și-au pierdut familia. Astfel oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu, au început să caute o altă realitate, o realitate spirituală, veșnică.
Noi, baptiștii din Croația, suntem o uniune foarte mică. Atunci când a început războiul eram doar o mie de baptiști răspândiți în 27 de biserici și existau doar patru păstori. Astăzi sunt peste două mii de membri în 53 de biserici și sunt peste 30 de păstori. Așa că, în timpul greutății, noi am făcut un profit, suntem, să zic așa, niște „profitori” de război.

Acum în Croația religia majoritară este catolică și dumneavoastră faceți parte dintr-o minoritate.

Toma M.: Eu întotdeauna am făcut parte dintr-o minoritate, fie că vorbim de minoritatea de români fie că vorbim de minoritatea religioasă. În Croația 85-87% sunt catolici, 5-7% sunt ortodocși, avem în jur de 50.000 de musulmani, iar protestanții și evanghelicii la un loc sunt aprox. 15.000, așa că putem fi considerați o minoritate. Dar noi știm, și credem, că Acela care este cu noi, și în noi, este mai mare, iar din perspectiva aceasta noi nu mai suntem o minoritate ci o majoritate. Chiar dacă sunt unul singur, cu Dumnezeu eu sunt în majoritate, asta e filozofia mea.


Povestiți-ne puțin despre familia dvs. despre locurile în care ați crescut. Ce va îndemnat pe dvs. personal să alegeți să-L slujiți pe Dumnezeu, cum ați ajuns să-L întâlniți și să aveți o credință pesonală prin Domnul Isus Hristos?

Toma M.: Eu sunt mulțumitor lui Dumnezeu fiindcă părinții mei au fost creștini baptiști. Tata a murit acum douăzeci de ani dar el a fost un păstor, adică a lucrat șase zile și în ziua a șaptea a predicat. Noi așa am crescut. Am fost săraci dar am crescut într-o familie creștina bună, plină de iubire, am văzut un exemplu în părinții mei. Mama mea era baptistă a treia generație în familia ei așa că eu sunt a patra iar copiii mei sunt a cincea generație de baptiști. Lumea consideră, de obicei, oamenii care au greutăți în viață sau care nu sunt buni că au nevoie să se pocăiască. Eu pot să spun și să mărturisesc că am fost un om bun. Nu am furat, nu am făcut prostii, am fost un copil bun, și totuși, a venit un moment în viață când am realizat că eu, fără Domnul, nu ajung nici unde, cu toată bunătatea mea. Aveam 17 ani dar am înțeles că Isus, când a fost pe cruce, a fost din cauza mea, pentru păcatul meu. Și am spus „Doamne, viața mea acum o pun în mâna Ta”. Așa că, de atunci, de la vârsta de 17 ani, am plecat pe calea aceasta.

Ce s-a întâmplat atunci la vârsta de 17 ani, ați citit o carte, ați ascultat o predică, ați ascultat o piesă muzicală?

Toma M.: Am fost într-o tabără. Noi avem o tabără creștină la malul adriatic, pe o insulă, acolo am fost două săptămâni. De obicei, la încheiere, este un timp de evanghelizare, de chemare, și atunci a fost momentul în care am simțit că Domnul bate la inima mea, și am spus „Da”, acesta a fost răspunsul meu. Așa că, de atunci, suntem împreună. Mă bucur că eu și soția mea, pe care am cunoscut-o tot în acea tabără, acolo chiar ne-am și cununat cu 27 de ani în urmă, suntem împreună în via lui Dumnezeu și lucrăm împreună.

Cum vedeți lucurile comparativ cu ce a fost atunci, perioada comunistă, perioada socialistă, perioada democrației, și ce perioade au mai trecut peste noi de-alungul istoriei?

Toma M.: Pot să spun că, în perioada comunismului, nu am fost prigoniți, noi nu am suferit așa cum ați suferit voi în România, a fost mai ușor. Pe de-o parte, noi avem acum mai multă libertate, avem acces la presă, la televiziune, la radio, statul ne ajută când vrem să clădim biserici în Croația. Din aspectul aceasta, este diferit. Pe de altă parte însă, este foarte greu din cauza individualismului, a materialismului, și a secularismului. Fiind președintele Federației Baptiste Europene, pot să spun că Europa noastră a devenit un continent păgân. Noi nu mai putem să vorbim de creștinism în Europa, vremea s-a schimbat. Vom avea tot mai mult de lucru și cred că o să fie din ce în ce mai greu. Există mai multă democrație și mai puțină libertate.

Musulmanii spun că, până în anul 2030, Europa va fi musulmană.

Toma M.: Musulmanii pot să-și spună planurile lor. Eu știu că, în țările musulmane, ca Iordania de exemplu, mulți oameni se întorc la Dumnezeu. Așa că, dacă ei vor să vină în Europa, noi o să mergem la ei acasă. Glumesc. Dar vreau să spun că noi avem o țintă, avem o misiune pe care o vom îndeplinii cu ajutorul lui Dumnezeu. Noi nu știm ce se va întâmpla, însă știm ce trebuie să facem. Știm din mâna cui ne vine viitorul, așa că, din perspectivă umană, nu sunt prea fericit dar, ca și credincios, eu nu mă tem, eu am speranță pentru că știu ce o să se întâmple la sfârșit.

Pentru că sunteți președintele Federației Baptiste Europene, cum vedeți situația baptiștilor, sunt în declin, merg în creștere, care este starea lor spirituală?

Toma M.: Slavă lui Dumnezeu că noi, baptiștii, nu suntem în declin. Nu este ușor. Am spus că trăim într-un continent păgân, însă am pus un mare accent pe evanghelizare, fiindcă noi trebuie să aducem vestea bună oamenilor din veacul 21. Noi am dat o atenție deosebită plantării de biserici, ne luptăm foarte mult pentru libertatea religioasă, pentru drepturile umane și, de asemeni, vrem să ajutăm unde au avut loc dezastre, cutremure, războaie. Suntem foarte activi, atât pe plan spiritual cât și pe plan social, și îi mulțumesc lui Dumnezeu că, până acum, nu suntem în declin, ci creștem. Cei mai mulți baptiști sunt în Ucraina și Anglia, în jur de 140.000, urmează România cu aprox. 110.000, Rusia cu 100.000, Germania 80.000 ș.a.m.d. Suntem mulțumiți că baptiștii din răsărit au, atât o învățătură, cât și o viețuire sănătoasă care poate avea o influență pozitivă asupra acestei Europe secularizate.

Spuneți-ne ceva în limba croată, eventual un verset din Biblie, și în limba sârbă apoi.

Toma M.: Limba sârbă și limba croată sunt foarte asemănătoare, noi ne înțelegem 99%, deci limba croată sau limba sârbă e același lucru. Iar acum va spun un verset de aur din Biblie, Ioan 3:16, „Uistinu, Bog je tako ljubio svijet te je dao svoga Sina Jedinoroðenca da nijedan koji u njega vjeruje ne propadne, nego da ima život vjeèni.” („Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”)

Ce s-a întâmplat în Iordania, îmi spuneați că oamenii se întorc la Dumnezeu, musulmanii din Iordania se întorc la Dumnezeu?

Toma M.: Da, în Iordania s-a întâmplat un eveniment istoric. Regele Abdullah al II-lea a făcut o donație baptiștilor din toată lumea. Am primit pământ pe malul râului Iordan, și acolo a fost făcut un loc de botez. Am fost săptămâna trecută în Iordania, s-au adunat acolo 2000 de creștini arabi, și 120 de persoane au fost botezate. Regele vrea să arate că ei nu sunt atât de radicali, sunt deschiși pentru alte religii. Creștinii de acolo lucrează foarte mult, nu este întotdeauna ușor, dar sunt determinați ca să lucreze, să aducă vestea bună. Sunt puțini, în jur de 2000, dar cresc iar acesta este un lucru de care m-am bucurat foarte mult când am fost cu ei acolo.
Care este mesajul Federației Uniunilor Baptiste din Europa pentru omul simplu de pe stradă în aceste vremuri de criză, în aceste vremuri tulburi, când viitorul este foarte interesant?

Toma M.: Noi avem un mesaj foarte simplu, este o imagine din Biblie, dacă temelia este bună, noi nu trebuie să ne temem de circumstanțe. Isus Hristos este stânca și temelia noastră, și orice s-ar întâmpla în jurul nostru noi suntem pe un loc bun. Cine își pune încrederea în Isus nu o să fie dat de rușine niciodată, așa spune cuvântul lui Dumnezeu.

Din perioada războiului din 1991, ce vă amintiți?

Toma M.: Îmi aduc aminte că bisericile noastre baptiste au început să iasă afară. Noi, în 50 de ani de comunism, am fost închiși și am primit o mentalitate de gheto. Odată cu începerea războiului, ne-am aflat afară, acolo unde trebuia să fim. Astfel, pentru noi aceasta a fost o descoperire spirituală. De atunci, noi nu am mai așteptat ca lumea să vină la noi în biserică ci, așa cum a spus și Isus: „Duceți-vă și predicați”, dintr-odată noi am ieșit afară între oamenii care au avut nevoie, și nu le-am împărtășit doar vestea bună ci am putut să-i ajutăm și într-un sens umanitar. Așa că, această perioadă a fost pentru noi ceva ce ne-a zguduit și ne-a schimbat felul nostru de viață și felul nostru de evanghelizare.

Au fost cazuri în care membrii din bisericile dvs. au pierdut pe cineva dintre cei dragi din familie?

Toma M.: Au fost câțiva, dar foarte puțini, una sau două persoane. Cred că aceste cazuri au fost în Vukovar, orașul care a fost complet distrus. Pot să spun că Dumnezeu ne-a ocrotit totuși pe timp de război, chiar dacă am stat acolo tot timpul.

Care sunt planurile de viitor ale Federației, ale Uniunilor, ale bisericilor baptiste individuale din Europa, cele pe care le știți, le-ați vizitat, și cu care păstrați legătura?

Toma M.: Toate Uniunile pe care le-am vizitat au aceeași țintă: evanghelizarea, înființarea de biserici și mai mult angajament social.

La finalul interviului nostru, vă rugăm să adresați un cuvânt ascultătorilor noștri.

Toma M.: Un cuvânt pentru ascultătorii dvs. ar fi ca Dumnezeu să-i binecuvinteze, să le umple viața cu adevărul și harul Lui, numai așa cred că putem să aflăm cum arată viața ideală, viața care ne duce în veșnicie.

Interviu publicat în Creștinul Azi nr 5 / 2009


Lasă un răspuns